Espresso: o poveste lungă despre o cafea scurtă

Un espresso este, în esență, rezultatul supunerii cafelei la un jet puternic de apă și aburi fierbinți. Ideea este atribuită unui francez – Louis Bernard Rabault – și a fost popularizată și rafinată de cine altcineva decât de italieni pentru care espresso-ul are calități aproape sacrosancte.

În cadrul expoziției din Torino din 1884, un antreprenor italian (Angelo Moriondo) a demonstrat calitățile unei ”mașinării pentru confecționarea instantă și economică a unei băuturi pe bază de cafea” și a primit medalia de bronz a evenimentului.

PashaCafe_IstoriaEspresso

În 1901 au apărut primele mașinării recognoscibile drept espresoare: Tipo Gigante fabricat de Luigi Bezzera și Ideale al lui Desiderio Pavoni, echipate cu portafiltru necesar producerii shot-urilor individuale.

Espresso-ul este determinat de trei factori: rapid de comandat, rapid de preparat și rapid de savurat și s-a născut din dorința de a economisi timp.

Tipo Gigante, espresorul lui Luigi Bezzera, a fost creat de italian pentru a reduce timpul petrecut de angajați cu prepararea cafelei.

PashaCafe_IstoriaEspresso_2

Se spune că un espresso trebuie consumat în maxim patru minute de la preparare.

Achille Gaggia și espresorul său din 1947 au permis creșterea presiunii utilizate de la 1.5 la 9 bari și astfel a apărut pentru prima oară faimoasa crema, un simbol intrinsec legat de un espresso perfect.

PashaCafe_IstoriaEspresso_3


”Expresso” sau ”espresso”?

Se pare că ambele variante sunt corecte în teorie dar practica este o cu totul altă poveste.

Numele ”expresso” provine din cuvântul ”express” – rapid. Cu excepția câtorva țări europene și francofone, varianta ”espresso” este mai des folosită, preluată din italiană (”pressione” – sub presiune).

În prezent ”expresso” este folosit pentru a desemna o cafea de aproape 60 de mililitri, iar ”espresso” implică un shot perfect de 30 de mililitri. Cum, în general, prevalează modelul italian, se consideră că ”espresso” este varianta corectă.


Cum să savurezi un espresso

La fel ca un pahar de vin, un espresso single origin implică un ritual care să îți permită să îi adulmeci aroma, să te concentrezi pe reacțiile papilelor gustative și pe gustul ce rămâne până la ultima notă.

  1. Temperatura: aceasta este prima senzație pe care o simți, iar un espresso trebuie servit la o temperatură între 67 și 72 de grade Celsius.
  2. Un pahar cu apă: înainte de savurarea unui espresso, recomandăm un pahar de apă (plată sau minerală) pentru a aduce papilele gustative într-o stare neutră.
  3. Cu sau fără zahăr: singurul motiv pentru care ai adăuga zahăr unui espresso este pentru a echilibra senzația excesivă de amar sau aciditatea. În două cazuri, zahărul este, însă absolut obligatoriu: ristretto italian și cafeaua turcească.
  4. Lingurița moka: faimoasa crema conține cafeol, o substanță care oferă o senzație astringentă neplăcută și are un efect aproape anesteziant asupra limbii. Cea mai bună metodă de a te bucura de un espresso uniform și echilibrat este să amesteci crema cu restul ceștii.
  5. Ceașca: o ceașcă de porțelan este receptaculul ideal pentru un shot de espresso.

PashaCafe_IstoriaEspresso_4

Senzații

Acum că ești pregătit pentru ritualul espresso-ului, vom discuta despre ce simți (nu te speria, nu vorbim despre sentimente propriu-zise).

Crema: este singurul element vizual definitoriu al unui espresso. Culoarea, textura și grosimea indică prospețimea și gradul de prăjire al cafelei. Dacă espresso-ul a fost preparat corect dar crema este palidă, nu acoperă întreaga suprafață a cafelei sau dispare în mai puțin de patru minute, atunci cafeaua fie nu era proaspătă sau nu a fost destul de bine prăjită. O crema inegală cu nuanțe roșiatice poate prevesti o cafea cu arome ne-echilibrate. O crema absentă indică o cafea cu probleme de prospețime.

Corpul: se referă la consistența cafelei. Vâscozitatea este o trăsătură importantă a unui espresso, el fiind de 10 ori mai concentrat decât o cafea la filtru. Presiunea crescută a modului de preparare rezultă într-o cafea mai densă, iar un espresso de bună calitate trebuie să aibă o consistență siropoasă, vâscoasă.

Cu nasul pe sus: mirosurile emanate de un espresso trebuie să evoce doar note pozitive (nuci, mirodenii, fructe, flori). Mirosurile lemnoase, afumate sau tabagice sunt considerate caracteristici negative.

PashaCafe_IstoriaEspresso_6

Gustul: mirosurile și aromele unei cafele nu trebuie să fie identice. Aromele sunt dezvăluite de la prima gură și până la ultimul strop. Purtate de molecule volatile, aromele pot fi fructate, condimentate sau florale. Pentru cafelele de specialitate, aromele sunt o parte integrală a experienței de gustare și permit dezvăluirea complexității organoleptice a cafelelor de cea mai bună calitate.

Sfânta treime a unui espresso

Orice espresso are trei episoade – început, mijloc și sfârșit (evident).

Fiecare fază poate fi dominată de o anumită aromă: un început acru, un mijloc echilibrat și un finish ușor amar. În mod ideal un espresso ar trebui să ofere un finish bogat în arome și nu în gust, aromele fiind și senzațiile care rămân în cerul gurii.

PashaCafe_IstoriaEspresso_5

Dacă vrei să îți testezi noile cunoștințe dobândite despre espresso, atunci te așteptăm la Pasha, pe Strada Unirii 236, Corbeanca. Îți pregătim un espresso perfect și trecem împreună prin pașii de mai sus – doar acum ești și tu un connoisseur!

Lasă un răspuns